“Dacă ar fi să ofer un sfat, aş spune: începeţi să scrieţi cât mai devreme, la 12 ani dacă e posibil. Îndrăgostiţi-vă de toate artele, pentru că de la ele veţi învăţa cum să atingeţi, cum să vedeţi, cum să mirosiţi lumea în care trăiţi. Educaţi-vă mâinile desenând, educaţi-vă urechile ascultând, educaţi-vă nasul alergând împotriva vântului, ţineţi-vă ochii deschişi şi gura închisă. Scrieţi în fiecare zi a vieţii voastre, până când scrisul va deveni o iubire atât de intensă încât nu vă veţi mai putea opri chiar de aţi vrea. Începeţi prin a fi slab. Deveniţi mediocru. Progresaţi. Deveniţi excelent. Prin orice mijloc disponibil. Dar iubiţi, iubiţi, iubiţi. Iubiţi să fiţi în preajma actorilor şi a regizorilor. Pictaţi. Scrieţi piese de teatru proaste. Scrieţi eseuri îngrozitoare. Scrieţi poezii înfiorătoare. Dar faceţi toate acestea pentru că sunteţi atât de plini de lucruri pe care vreţi să le comunicaţi încât nu vă puteţi opri. Cunoaşteţi toate cărţile din biblioteca de cartier mai bine chiar decât bibliotecarul. Duceţi-vă acolo în fiecare noapte. Trăiţi acolo. Educaţi-vă. Duceţi-vă la expoziţii de artă. Priviţi. Umpleţi-vă. Vedeţi toate filmele făcute vreodată. Cunoaşteţi tot ceea ce e prost. Numai cunoscând ceea ce e de proastă calitate puteţi evita proasta calitate. Snobul care refuză cunoaşterea mediocrităţii va rămâne un mediocru el însuşi. Ascultaţi muzică proastă, bună şi grozavă. Studiaţi arhitectura. Citiţi science-fiction pentru că este singura literatură care e curioasă să afle despre TOATE cele pe care le-am enumerat mai sus. În concluzie, alergaţi, strigaţi, fiţi uimiţi şi perseveraţi, în fiecare zi, cu entuziasm.” – Ray Bradbury