” Noi avem obiceiul să nu trăim tot ceea ce viaţa ne oferă, ci să selectăm, să trăim numai ceea ce ne convine.
Cu alte cuvinte, “luăm din viaţă numai ce e frumos”, sau, mai puţin poetic, numai ceea ce ne convine.
Dar în viaţă nu există neapărat lucruri urâte şi lucruri frumoase; aici ierarhiile pe care le facem noi sunt, uneori, copilăreşti. O despărţire poate să fie la fel de frumoasă ca şi o declaraţie de dragoste, importantă este intensitatea cu care trăim impulsurile existenţei. Poţi să admiri şi o floare, şi un gândac de bucătărie: ideea de frumos e cea care micşorează şi restrânge frumuseţea lumii.
A fost o vreme când şi eu selectam evenimentele pe care le trăiam. Trăiam numai ceea ce-mi plăcea şi de câte ori se năştea o realitate care mă stingherea, închideam ochii. Selecţionarea evenimentelor după criteriul plăcerii micşorează dimensiunile vieţii şi deci ale înţelegerii. Cunosc oameni care fug ori de câte ori aud de moarte şi de boală. Cunosc pe cineva care, presimţind moartea unui om apropiat, a plecat în străinătate, numai şi numai ca să nu fie de faţă la marele dezastru. Cine selectează evenimentele, cine fuge din faţa vieţii nu înţelege nimic.”
Teodor Mazilu
