Holodeck

Dacă întrebi un om ce înseamnă pentru el un prieten adevărat, o să îți spună ceva de genul: un om pe care îl pot chema în miezul nopții să mă ajute, care ar veni după mine sute de kilometri când am făcut un accident, care m-ar duce la spital și ar sta cu mine în cele mai grele momente. Cu alte cuvinte, prieten este acela la care poți apela oricând și care nu te refuză.

Prietenia văzută ca o vestă de salvare implică ideea că cineva face un sacrificiu pentru tine, ceva neplăcut sau greu și de ce ar face cineva așa ceva dacă nu din pură dezinteresată prietenie? Problema apare când toți oamenii cunosc definiția asta a prieteniei și atunci ajung să facă lucrurile astea pentru a nu se face de rușine. Poți să faci un sacrificiu și din jenă, pentru că nu poți să refuzi un om la care nu ții, pentru că vrei să fii mîndru de tine că ai ajutat, pentru că oricum ajuți pe toată lumea fiindcă așa îți câștigi stima de sine zilnică.

Cei mai mulți prieteni nu fac sacrificii așa de ușor, ba chiar se simt frustrați că ai apelat tocmai la ei. Cei mai enervanți sunt cei cărora nu le pasă de tine dar care vor totuși să iasă cu fața curată din încercarea asta la care i-ai supus. Au picat testul prieteniei dar vor totuși să rămână totul la fel ca înainte așa că, după ce i-ai sunat în miezul nopții să le ceri un ajutor urgent, ei încep în primă fază cu scuzele: au ceva foarte important a doua zi, ei chiar ar vrea, dar uite, tocmai acum le-a picat pe cap soacra cumnatului și nu o pot refuza și dacă nu era asta, ei ar fi venit într-o goană, și copilul are gâlci și mașina nu mai are benzină dar ei altfel…

În a doua fază ei încep să îți dea sfaturi. Pentru că lor le pasă! Nu pot veni să te ajute dar trebuie să îți arate ce mult se agită ei. Așa că încep cu prețioase indicații când ție îți arde buza după ajutor și deja faci liste mentale cu pe cine poți să mai suni după ce ai terminat cu pisălogul ăsta. Care îți spune: să ai grijă de tine, să nu cumva să răcești, să iei o umbrelă (ah, ești în mijlocul câmpului și nu ai umbrelă? Păi trebuia să iei cu tine! Data viitoare să iei o umbrelă, eu mereu ți-am zis asta…), să-l suni pe Costică că el e cel mai mare expert în problema ta (ah, l-ai sunat deja? Păcat că nu te poate ajuta dar să știi că mie nu mi-a făcut niciodată așa ceva), să nu te descurajezi că ei îți țin pumnii, ei nici nu o să mai doarmă de grija ta, lasă că găsești tu o soluție, mâine să îi suni să le spui cum ai rezolvat, nu cumva să uiți asta, ei se simt responsabili pentru tine, ei o să se agite și o să întrebe, ei o să facă orice numai ce le ceri tu acum nu. Pentru că în casă e cald și afară e frig – dar asta nu o mai spunem. Cel mai important este însă să nu te descurajezi pentru că lor nu le plac oamenii triști și le strici toată ziua cu depresia ta. Hai, zâmbește, capul sus! Și toată conversația se încheie apoteotic cu îndemnul lor să îi suni dacă e ceva (da! e ceva! acum te-am sunat pentru că e ceva!) și în general întotdeaună să apelezi cu încredere la ei pentru că ei vor să te ajute și o să vină mereu (doar acum nu). Și tu îi asculți și vrei să termine odată cu pisălogeala, îi aprobi mecanic pentru că dacă le-ai spune ce javre sunt te-ar mai ține o oră la telefon să îți explice și să demonstreze ce oameni buni și de caracter sunt ei pentru că nu au venit să te ajute. Și tu nu vrei asta așa că îi lași să își facă numărul și îți notezi mental să nu mai apelezi niciodată la ei.

În adevăr, puțini sunt oamenii la care putem apela necondiționat și puțini sunt prietenii adevărați dar mulțimile acestea două nu se intersectează complet neapărat. Pentru că există și cei care te ajută din interes, cei care te consideră proprietatea ta, cei care vor să te educe și corijeze, cei care simt că destinul tău e responsabilitatea lor și te bat la cap oricînd te prind să te însori cu x, să te angajezi la y, să nu mai mergi în timpul liber la z, și în general să îți trăiești viața așa cum vor ei. Oamenii ăștia triumfă exact în momentele de mizerie când ai nevoie de ajutor, exact atunci sar și ei să te salveze pentru că sunt convinși că după faza asta nu o să le mai poți scăpa din gheare. Dacă te-au ajutat la greu, o să îți fie imposibil să fugi de ei când încep să îți spună ce să faci cu viața ta – ai fi un porc nerecunoscător dacă ai face-o. Orice s-ar zice, oamenii ăștia nu pot fi numiți prieteni.

Atunci cine? Iată o propunere modestă de definiție: prieten este acela care te ascultă și te și aude, cel care nu te judecă pentru că nu gândești ca el, cel care nu vrea să te schimbe și nu are nici un interes de la tine, cel care îți răspunde la ce spui nu ca să se pună el în valoare, ci ca să schimbe niște idei cu tine, prieten este cel cu care conversația nu este niciodată o suită de monologuri paralele.