Pour vous plaire….
“Pour vous plaire, je vous sacrifierais volontiers mon bonheur, ma santé, ma vie.” – Wolfgang Amadeus Mozart
Extrait d’une Lettre à son père – 19 Mai 1781
Mozart, geniul torturat de un tată prea exigent şi mereu nemulţumit. La 25 de ani Mozart nu ieşise de sub vraja autorităţii paterne. Aceşti părinţi care ne chinuiesc cu nazurile lor, cu visele lor neîmplinite, cu frustrările lor, aceşti oameni care refuză să vadă în noi nişte persoane întregi, cu o voinţă proprie. Şi Mozart a avut un părinte de genul ăsta- adică cel mai comun gen întâlnit pe pământ. Nu există nici o scuză pentru a nu-ţi împlini talentul până la capăt. El a putut cu un părinte autoritar şi tiranic ce îi refuza afecţiunea. Câţi oameni azi nu îşi plâng ratarea dând vina pe părinţi? Nu există nici o scuză pentru a nu deveni un geniu.Nimeni din lume nu e vinovat că ai ajuns un birocrat într-un birou anost. Şi chiar şi birocratul acela poate ascunde un talent tulburător cum era Kafka.
Însă despre suferinţa pe care o implică devenirea întru genialitate…. despre asta nu se poate vorbi pentru că aici e piedica esenţială. Mozart, Beethoven, Michelangelo şi ceilalţi au putut suporta cantităţi uriaşe de suferinţă, de neînţeles pentru un muritor. Limitele suferinţei noastre sunt limitele genialităţii noastre.
