Un profesor în mijlocul copiiilor. Le vorbeşte despre Gioconda. Iar copiii se uită uimiţi la acel tablou vechi de 500 de ani şi nu înţeleg nimic. Pentru că el de fapt le vorbeşte despre neliniştea metafizică, acea stare groaznică şi de ne-explicat care nu poate fi trecută nici unui copil. Singurul lucru despre care nu se poate vorbi copiiilor, neliniştea asta. Ei stau şi se uită cu ochii mari şi calmi la ceva care îi va chinui mai târziu. E doar un surâs acolo, nimic mai mult. Ce se poate ascunde în spatele unui zâmbet?
Un adult încearcă să le treacă o nelinişte unor copii. La ce bun? O vor găsi singuri într-o zi şi nu vor mai putea scăpa de ea.
