Nişte experimente psihologice relativ noi (deşi se fac cam de 20 de ani studii pe tema asta) arată nişte rezultate surprinzătoare: oamenii sunt foarte influenţabili de mediul înconjurător, de nişte detalii insignifiante şi cvasi-inobservabile. Un mic exemplu dat de profesorul DANIEL KAHNEMAN: mulţi oameni (americani) când văd un steag al ţării lor tind să devină mai republicani în idei. Nu e un proces conştient, se petrece absolut fără ca ei să îşi dea seama şi efectele trec repede, dar pentru un anumit timp oamenii devin individualişti, anti-intervenţionişti etc. Dacă oamenii văd cu colţul ochiului imaginea unor bani, devin mai răi şi mai puţin dispuşi să îşi ajute semenii – tot fără să îşi dea seama. Şi mai sunt mii de exemple.

Lucrurile astea se ştiau de câteva zeci de ani, pe ele se bazează toată industria publicităţii în fond: oamenii trebuie manipulaţi fără să o ştie cu imagini simpatice care le induc anumite alegeri. Lucrurile care ne influenţează se află mereu în jurul nostru şi nu sunt puse neapărat intenţionat: steaguri, bani, feţe zâmbitoare, culori etc şi ele se anulează reciproc, scufundându-se într-un zgomot de fond imperceptibil. Problema care apare aici este asta: cât la sută din alegerile noastre sunt determinate de factori aleatori ţinând de mediu şi cât la sută sunt proproi-zis alegerile noastre?

Normal că un om nu va deveni republican dacă vede un steag, deşi poate pentru câteva minute ideile republicane i se vor părea mai simpatice, să zicem, va înţelege fondul lor, dar alegerea lui democrată rămâne una permanentă. Pentru că s-a gândit la lucrurile acelea, a investit valori şi credinţe, opţiunea lui politică îl defineşte pe sine şi nimeni nu se duce la vot neştiind exact cu cine va vota în ziua aceea.

Pe de altă parte alegerile pe care le fac oamenii când cumpără ceva sunt foarte influenţate de factorii de mediu. Modul cum sunt aranjate periuţele de dinţi, culorile cutiilor cu săpun, oamenii din jur, lucrurile acestea decid alegerile făcute de cumpărători în supermarket. Desigur, cineva nu va alege un produs mult mai scump în favoarea unuia mai ieftin, sau nu va alege o marcă străină faţă de cea pe care o folosea de ani de zile. Dar oamenii nu au preferinţe atât de puternice în ceea ce priveşte toate produsele. Ceteribus paribus, când tot restul e la fel, alegerea e determinată de factorii aceştia inconştienţi.

Diferenţa între cazul alegătorului şi cazul cumpărătorului este că primul s-a gândit la alegerea sa, a trăit momentul conştient, al doilea era un fel de zombie cu un cărucior în supermarket, se plimba şi se gândea aiurea pentru că nu considera că alegerea unui produs îl defineşte ca om. Cât la sută din timpul nostru ni-l petrecem conştient şi cât funcţionăm pe pilot automat? De răspunsul la această întrebare depinde cât de mult ne aparţine viaţa noastră. Cât gândim, atât trăim propriu-zis. Tot ceea ce facem implică o alegere şi o alegere are în spate nişte valori. Le putem conştientiza sau nu, dar dacă o facem se deschid noi posibilităţi cum ar fi justificarea acelor valori, apărarea lor, se naşte o întreagă atitudine de viaţă.

Câtă gândire, atâta fiinţare.