Shells
Scoicile. Firul de nisip scuipat afară sub formă de perlă – iritant când era înuntru, indiferent odată ce a ajuns afară. România e o uriaşă scoică ce aruncă afară tot ce are mai creativ şi mai original. Iritanţi sunt artiştii, nu maneliştii. Out, out, exit. Eliade, Ionescu, Cioran et alia – “sunt ai noştri! Perlele noastre, noi i-am creat!” Dacă a arunca pe cineva la gunoi se cheamă creaţie, da, noi i-am creat – într-un mod foarte scoicos.
Pentru ca un creator să rămână în România şi să poată crea ceva adevărat aici, ar trebui să nu irite. Este posibilă o artă valoroasă fără componenta de revoltă şi iconoclasm? Originalitate blândă? Arta nu este violenţă în primul rând – cine o face cu scopul de a violenta opinia publică nu e decât alt narcisist wanna-be-artist ratat. Violenţa vine abia pe urmă, după creaţie, când habar n-ai de ce unii se simt foarte jigniţi. Dar lipsa intenţiei de a violenta e de ajuns. Sau ar trebui să fie.
