Îl cheamă Syed Parvez Kambakhsh, are 23 de ani şi studiază în Kabul, Afghanistan. Într-o zi s-a gândit să discute cu colegii de la facultate o chestie citită de el pe net, despre condiţia femeilor în Islam, cât de prost sunt tratate ele şi cum Coranul sprijină acest gen de tratament. Reacţia colegilor? S-au dus să îl denunţe pentru blasfemie. Băiatul a fost arestat pe 27 octombrie şi condamnat la moarte. În anul 2007.

Ce poţi spune când citeşti despre aşa ceva? Că seamănă al naibii cu comunismul chestia cu denunţul colegilor? Şi totuşi e ceva mai rău. Ce viaţă e aceea în care să nu poţi schimba câteva idei cu colegii tăi de clasă pentru că ăia sunt total opaci şi nu înţeleg nimic? Am siguranţa că băiatul ăsta nu milita pentru libertatea femeilor sau ceva, nu voia să schimbe lumea din jurul lui, voia doar să se gândească la ea, să schimbe câteva idei cu colegii. E o chestie firească, se cheamă gândire.

Diferenţe culturale? Altă viziune asupra lumii? Unde încetează cultura şi unde începe umanitatea? De ce occidentul nu se agaţă cu dinţii de cultura sa cum o face Islamul? Un occidental nu ar ucide niciodată în numele credinţei sale sau al culturii sale. Cum ar arăta un român care ucide ca să păstreze valorile tradiţionale neatinse? Care valori? Căluşarii, pluguşorul, şorţurile şi baticurile? Ridicol. Cultura nu poate fi ceva atât de radical încât să ucizi în numele ei. Nu cultura ne desparte de Islam, ci gândirea, radical diferită de a noastră. O gândire în care orice diferenţa minoră faţă de occident e fanatizată şi adorată cu disperare. Un prilej de mîndrie.

“Voi nu înţelegeţi, e altă cultură, altă lume. Dacă aţi fi trăit acolo…” Da, probabil. Dacă am fi trăit în junglă am fi mâncat cu mâinile liane şi totul ni s-ar fi părut normal. Asta nu înseamnă că o să milităm acum pentru dreptul la mâncat liane. Oamenii de acolo nu au avut de ales între mai multe moduri de viaţă. Islamicii îşi adorăviaţa în condiţii atât de crâncene pentru că nu au cunoscut alt mod de viaţă. Iar noi? Noi le apărăm dreptul la ignoranţă în numele diferenţei culturale. De ce facem asta? Ca să nu le impunem cultura noastră? Ce cultură? A fi liber să te exprimi şi a gândi pe cont propriu e o diferenţă de culori locale? Folk? Drepturile omului sunt un fel de modele de bluziţe? “Da, la noi se fac pe roşu dar în Ungaria se cos cu floricele pe negru.”

Acum câteva zile s-a descoperit o reţea de terorişti pakistanezi în Barcelona, aveau explozibil şi de toate, chiar şi dorinţa de a învăţa cum se face o bombă. Au fost arestaţi. Comunitatea pakistaneză locală s-a indignat: poliţiştii, în procesul de arestare, au dărâmat un Coran pe jos. Se cere eliberarea teroriştilor învăţăcei. Cultura pakistaneză a fost jignită profund de aceste arestări. Aveţi grijă pe ce călcaţi domnilor poliţişti când mai faceţi arestări. Tread softly, for you tread on my dreams…